"Dragostea nu moare (It does not die)" de Maitreyi Devi

       

Cu toții o știm pe eroina lui Mircea Eliade, Maitreyi, din romanul cu același nume (fiind personaj eponim). Dar ce s-a-ntâmplat cu ea după încheierea romanlui lui Eliade? Dar e oare adevărat tot ce-a scris Eliade în cartea respectivă? Sau e doar o versiune umplută de fantezie și durere? Adevărul e undeva la mijloc ar spune unii. Dar eu cred că adevărul e mai spre altceva, ca să spun așa.

            La 42 de ani după evenimentele povestite de Eliade, Maitreyi este vizitată de un român în încercarea de a afla toată povestea. Din acel moment începe o călătorie către infinit a autoarei, care-și dă seama că a atins timpul.

            O călătorie incitantă a autoarei către vremurile de acum 42 de ani (timpul romanului), de parcă totul s-ar fi petrecut deunăzi, menite nu numai să clarifice adevărul despre ce s-a-ntâmplat în perioada în care Eliade a locuit sub acoperișul tatălui ei, dar e și o călătorie inițiatică a autoarei spre a se descoperi pe sine și a ne dezvălui o parte din culoarea Indiei și din viața poetului Tagore.

            Personal, e a doua sau a treia oară când încerc să citesc cartea, din păcate doar de această dată am reușit s-o duc de la un capăt la altul, dar nu mi-a părut defel rău pentru drumul pe care l-am parcurs cu această carte în mână. Și de asemenea, îi rămân recunoscătoare doamnei profesoare Vînturache pentru că ne-a spus de această carte minunată, cu toate că îmi doresc să fi realizat faptul că sunt oarecum talentată la literatură și cât de mult îmi place să citesc. Cred că e în zadar să închei mărturisind că mi-e dor de fosta mea dirigintă (din clasele V- VII) care a realizat ce zace în mine. Îi voi rămâne veșnic recunoscătoare și îmi pare rău că nu m-am ridicat în continuare la nivelul așteptărilor dânsei.