ALEXANDRU, FIUL ARTEMISEI
CAP. I
Nunta Letei cu Zeus
Intr-o zi, pe inserate, Zeus, regele zeilor, se plimba prin Gradinile Olimpului. Era foarte multumit de postura lui de rege al tot ce exista. Zeii toti il respectau. De cum il vedeau, i se inchinau.
Pe cand se plimba, zari pe cineva langa micul izvor din Gradinile minunat impodobite ale Herei. Se apropie si mai mult si-o vazu pe Leto, zeita noptii. Ea venea aici in fiecare zi ca sa scalde. Cand se dezbraca, se insera. Cat se scalda, afara era noapte, iar Selene era sus pe cer.
Cand o vazu, Zeus "cazu ca secerat". Leto era atat de frumoasa, scaldandu-se in micul izvor al Herei. Avea pletele de un negru ca taciunea. Fata ei avea o nuanta ceva mai inchisa. Iar buzele ie voluptoase erau de un roz inchis fermecator. Silueta ei trada un aer de dansatoare. Zeus veni la ea, si-o ceru de sotie:
-Ai vrea ca de astazi sa ai onoarea de a fi egala cu Hera?
-Da, raspunse ea tremurand.
-Atunci marita-te cu mine. Nunta va avea maine. Atena, muzele si charitele se vor ocupa de tine.
Zeita accepta oferta de frica Herei, pentru ca stia ce va poti daca aceasta ar fi afla ca s-ar fi scaldat in Micul ei Izvor, cel mai pur si cel cristalin din lume.
A doua zi, de dimineata, era mare agitatie in Olimp. Toata lumea fierbea deoarece era ziua nuntii Letei cu Zeus.
Atena, muzele si charitele o pregatesc pe Leto.Zeita mestesugurilor ii crease Letei toata noapte cea mai alba si cea mai frumoasa rochie de mireasa vazuta vreodata in Olimp. Muzele si charitele ii creara cele mai fine voaluri din cele mai frumoase si mai fine materiale existente in lume. Hefaistos ii crease cele mai scumpe bijuterii care au existat vreodata.
Hermes si Hefaistos se ocupau de Zeus.
Doar Hera statea imbufnata intr-un colt alaturi de nimfele ei, carora nu le dadea voie sa ia parte la organizarea nuntii oricat de mult si-ar dori ele, si intreba pe toata lumea care ii iesea in cale:
-Ce-i cu toate zarva asta? Nici la nunta mea cu Zeus nu s-a facut atata zarva! Ce sa mai spun de aranjamente si mireasa... Cine spuneati ca este? Leto... nici macar n-am auzit de ea. O fi vreo muritoare de rand.
Doar Hefaistos se omeni sa-i raspunda:
-Aici cred ca ai dreptate. Nu cred ca la nunta ta s-a facut zarva mai mare.
-Mai taca-ti gura odata, porcule!
-Eu ce sa fac daca nu ma nascusesi atunci. Poate ai fi stat mai bine la capitolul bijuterii...
-Iti mai arde de comentarii?!? Nu ti-a fost de ajuns ce-ai primit imediat dupa nastere? Vrei s-o primesti mai rau acum, nataraule?
-Nu-ti face griji.... Nimeni n-o sa-ti fure locul de Regina a Cerurilor, alaturi de Zeus.
-Ce?!?
-A... Inca ceva. Leto nu e o muritoare de rand, ce o zeita inferioara, ce aduce noaptea si somnul pamantenilor, iar noua petrecerea si bunadispozitie.
-Aaa... Ce mizerabil. Zeus sa ma insele cu o asemenea tarfa!
-N-o sa-ti poata lua locul locul de Inalta Doamna, mama, orice ar fi.
-Da... Cred ca ai dreptate...
Nunta a fost frumoasa chiar de Zeus a incercat sa-i faca in ciuda Herei alegand-o ca doamna de onoare. Dar noaptea veni curand, iar Selene straluci din nou pe cer, ceea ce inteti petrecerea olimpienilor. Dar dimineata fu tumultoasa, deoarece se zvoni ca Hera si Leto facura pace cu juramantul ultimei de a nu face copii cu Zeus.
CAP. II
Sarcina grea si nasterea pe furis in Insula Luminii
Dar in ultimele doua-trei saptamani, Leto intarzia tot mai mult la micul-dejun. Nimeni nu stia ce se intampla. Asa ca Hera intra la banuieli, asa ca-si puse una dintre nimfe, Calipso, s-o spioneze pe frumoasa zeita. Dupa cateva zile de spionaj, nimfa se intoarse la Hera, si-i spuse ca zeita noptii avea greturi matinale, manca ceva mai mult si mai puse ceva pe ea, fara un motiv intemeiat. Poate ca pentru Calipso nu era evident, dar pentru Hera era evident: Leto era insarcinata. Mai ramanea de vazut cine era tatal copilului. Asta era din nou sarcina Calipsei. Dupa alte cateva zile sosi si verdictul: copilulu Letei era al lui Zeus.
Plina de furie, Hera o izgoni pe Leto din palat. Multe luni, Leto a calatorit prin toata lumea, negasindu-si pacea nicaieri din cauza intelegerii dintre Hera si Gheea.
-O, strabuna a tuturor, marita Ghee, lasa-ma sa-mi nasc copiii intr-un colt de lume si-ti promit ca toti trei te vom lauda si mari in veci!
Dar nimic n-o indupleca pe Gheea, O tot plimba dintr-un colt in altul al lumii.
Atunci, Leto se hotari sa viziteze un oracol. Acesta ii raspunse unde si cum putea sa nasca in liniste. Trebuia sa mearga in largul Marii Egee, unde se afla o insula a Zeului-Soare, Helios, numita Insula Soarelui, ce nu e prinsa de pamant, iar Gheea n-are putere acolo. Dar ca sa nasca acolo, trebuie sa le ceara voie lui Helios, dar si insulei. Atunci Leto fugi pana in Olimp, de-i ceru ingaduinta lui Helios sa nasca pe insula lui.
-Bine, du-te, dar mai intai cere-i ingaduinta insulei sa cladesti acolo un templu inchinat tie sau copiillor tai. Altfel nu te va lasa sa poposesti pe ea si sa-ti nasti copiii. Mai trebuie sa-i oferiti protectie impotriva Herei si a Gheeii, ce o constrang sa se uneasca cu stravechiul pamant.
-Nu-ti fie frica, Zeus o va proteja vesnic daca-mi va da voie sa-mi nasc copiii si sa construiesc acolo un templu inchinat copiilor mei. Iti multumesc, Helios!
-Dar mai trebuie sa-ti spun ceva. Insula nu va ceda usor si e foarte neospitaliera. Se va teme foarte mult ca nu cumva, fiul tau, vazand-o cum e, sa n-o loveasca si s-o scufunde.
-Chiar nu-ti face griji!
Asa ca biata zeita pleca in Insula Soarelui pe care o ruga sa-i ofere adapost impotriva Herei si a Gheeii.
-Ce?!? Sa-ti ofer protectie impotriva Herei si a Gheii? Voi fi nevoita sa ma leg de Gheea si sa suport mania Herei. Asta fie cum o fi, dar copiii tai, dupa ce se vor naste, ma vor inghionti vazand cat sunt de stancoasa, si voi ajunge de rasul si rusinea Olimpului!!! Am sa-l dezonorez pe Helios! Nici el nu ma va mai numi insula lui.
-Asta nu se va intampla! Zeus, eu si copiii mei te vom ocroti in veci. Tot aici se va ridica templul unuia dintre copiii mei. Deci, nu te speria, si te rog, adaposteste-ma de Hera si Gheea ca sa-mi pot naste copilasii in liniste.
Insula o lasa in sfarsit sa nasca pe ea. Cand ii veni sorocul, nu putu sa nasca. Leontida, buna zeita a nasterii nu putea s-o vada din cauza Herei, care invaluia toata insula cu un nor greu si des, de nepatruns. Zeitele, auzind toate strigatele suferinde ale Letei, ii promisera Leontidei o salva mare de aur, toata impodobita cu tot felul de pietre pretioase. Atunci, Leontida se prefacu intr-o porumbita si zbura pana-n insula, s-o ajute pe Leto sa nasca. Prima data o nascu pe Artemis, care crescu indata ce se ivi pe lume. Apoi, isi ajuta mama sa-l nasca si pe fratele ei geaman, Apolo. In momentele ce urmara, insula se umplu de nimfe ce le ofereau copiilor bijuterii, nectar si ambrozie. Cum le gusta, Apolo se facu un tanar chipes si brunet. Mai stia sa cante deosebit la lira, cat si cu vocea.
CAP. III:
Artemis, casta si apriga zeita a vanatorii
Imediat dupa nasterea lui Apolo si intrarea lor in Olimp, Artemis se duse la Zeus, tatal ei, si sarutandu-i genunchii, il ruga cu lacrimi:
-O, Parinte-al zeilor si oamenilor, da-mi, te rog, mie, copila ta si-a Letei, da-mi dreptul de-a ramane de-a pururi fecioara. Mai da-mi, te rog, Parinte, un arc si-o tolbaplina cu sageti… Dar ce spun eu ?!? Nu ma vei inarma tu! Hefaistos si ciclopii se vor grabi sa-mi faureasca arcul, tolba si sagetile. Mai lasa-ma, te rog, sa port o tunica, nu mai lunga de genunchi ca sa nu ma stinghereasca la vanat. Pune sub protectia mea un mic orasel din Tesalia. Arareori voi poposi in el.
Zeus zambi si dadu ordinele necesare. La urma ii darui fiicei sale harul de a fi casta si apriga zeita a vanatorii. Pe langa asta ii mai darui si un cortegiu format din cincizeci de oceanide si treizeci de nereide, s-o urmeze vesnic.
Dupa ce isi primi toate darurile, Artemis isi puse nimfele sa jure c-or ramane vesnic fecioare, neiubind vreodata un barbat.
Zi de zi, Artemis vana prin codrii dihanii, urmata de oceanide. Ochea prada cu o exactitate covarsitoare, apoi o sageta fara mila. Prada se intorcea spre ea gemand ca si cum ar fi intrebat-o „de ce?" Sa fim sinceri, ii cam placea sa vada sangele curgand.
Seara, dupa lungi goane prin paduri, Artemis se aduna impreuna cu nereidele la un mic izvoras in munti, ca sa se scalde. Isi dadea catorva fecioare armele si imbracamintea iar alte cateva se grabeau sa-i lege parul, iar apoi o racoreau cu patru ulcioare umplute cu apa pura a izvorasului. Atuncea, Artemis îşi mai întreba nimfele dacă nu exista cineva mai iscusit decât ea la vânătoare.
-De... zeiţă, unii muritori spun că fiul regelui din Argos, Stenelos. Mulţi muritori îl laudă c-ar fi mai priceput şi decât tine. Nu-i crede, sunt vorbe fără noimă, zeiţo.
-Aceste vorbe se vor plăti foarte scump, răspunse Artemis.
Într-una din acele zile, Stenelos se duse la vânătoare. După o lungă goană, îşi trimise toţi însoţitorii acasă, rămânând cu ogarii prin pădure. Înaintând prin pădure, a dat peste un mic pârâiaş care curgea de undeva, de sus, dinspre munţi. Se spălă pe faţă, iar apoi o luă în sus, spre izvor. Când ajunse la izvor, avu cel mai mirific tablou din lume: Artemis, goală, se scălda, înconjurată de nereide.
-O, zeiţă, eşti atât de frumoasă, atăt de mirifică... eşti... chiar divină, grăise îndrăgostit Stenelos.
Totuşi, parcă era un vis. S-o vadă pe Artemis, goală, scăldându-se?
-Nu privi! strigară nimfele. Nu privi! Una dintre străvechile legi ale lui Cronos le interzice muritorilor să-i privească pe zei fără voia lor. Şi alergară toate s-o acoperepe zeiţă cu trupurile şi veşmintele lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu